Ce-i al tau e si al meu, ce-i al meu e doar al meu

Un proverb mexican spune "el casado casa quiere" (casatoritii vor casa lor), explicand ca un cuplu la inceput de drum are nevoie sa isi construiasca un camin, o locuinta pentru noua familie pe care o intemeiaza.

In Romania, spatiul de locuit a fost totdeauna o problema: locuintele sunt putine si scumpe iar conditiile economico-financiare nu prezinta incredere pentru cei care vor sa isi intemeieze o familie. Iar peste toate acestea se aseaza si vechile mentalitati romanesti, in care cel putin un copil trebuie sa ramana in casa batraneasca si sa aiba grija de "babaci". Iar ca nebunia sa fie completa, "babacii" inca vor sa se implice in viata de cuplu, "ajutandu-i". Doar ca ajutorul este de cel mai multe ori egoist si folosit in a critica pe noul membru al familiei (indiferent ca vorbim de o fata sau un baiat). 

Am vazut situatii tampite in care nora ajunsese la disperare: daca spala rufele, nu era bine. Fie erau putine, fie punea prea mult detergent, fie i se spunea ca va strica masina de spalat pentru ca nu stie sa umble cu ea (si nu erau singurele momente in care tanara era tratata ca o incompetenta "nestiutoare"). Daca lasa hainele sa se adune si nu spala timp de cateva zile, era tratata drept nesimtita si lenesa.

Nici barbatii nu stau mai bine la acest capitol. Fereasca sfantul sa traiasca sub acelasi acoperis cu socrul! Pentru ca va intelege ca este un zero, marele lui merit fiind ca s-a "maritat". Va trebui sa priceapa ca nu stie sa bata un cui sau sa schimbe o priza. Iar "fata noastra crescuta ca o printesa" n-a avut noroc pentru ca i-a sucit "asta" mintile.

Un lucru insa l-am vazut comun in comportamentul "parintilor": scotocirea prin lucrurile tinerilor. Sunt putine soacrele pe care le stiu si de care nu mi s-au plans prietenii ca umbla prin lucruri. Insa de majoritatea s-au plans multe cunostinte ca, pe langa faptul ca le umbla in lucruri, parte din acestea dispar. Practic, e un fel de autoservire: n-am detergent/sampon/zahar/ulei/faina/etc. nu conteaza - gasesc la nora-mea. Doar nu iau de la ea, iau de la copilul meu.

Si toate acestea se fac de cele mai multe ori in lipsa tinerilor. Unei tinere ii este practic imposibil sa ceara socoteala pentru lipsuri: ar da nastere la discutii ce s-ar transforma rapid in certuri. Iar principalul vinovat pentru asta ar fi tot ea: "cauta cearta din orice".  Din aceasta cauza multe femei evita sa aduca in discutie problemele cu care se confrunta: ar insemna sa isi puna sotul in situatii delicate.

Necazul apare insa cand "consumabilele" isi fac aparitia pe lista de cumparaturi in mod prea rapid iar tanara femeie nu are explicatii. Cum sa ii explice sotului ca detergentul s-a terminat intr-o saptamana (desi a folosit masina de spalat doar de doua ori)?

Sau cum sa explice ca mama lui se serveste cu diverse in lipsa ei si niciodata nu inlocuieste ceea ce a luat? Daca i se cere socoteala, raspunsul vine scurt: am spalat hainele voastre, nu pe ale mele, asa ca ar trebui sa primesc multumiri si nu reprosuri.

Ceea ce uita parintii acestor tineri este faptul ca noul cuplu incearca sa se descurce singuri si fac eforturi financiare uriase pentru ca totul sa mearga bine. Uita ca lipsa banilor poate produce efecte in lant si, in loc sa se bucure de nepoti frumosi s-ar putea sa aiba parte de scandaluri si, in final, de divort.

Compunere despre "Femeie"

Pe e-mail primesc destul de multe tampenii pe care le trec rapid in "spam". Cateodata apar insa subiecte interesante. Povestioara de mai jos a ajuns in urma cu cateva zile in inbox-ul meu si o postez pentru ca este nostima si interesanta ca perspectiva de a privi lucrurile.

COMPUNEREA LUI GIGEL DESPRE FEMEIE (primită prin e-mail):

Femeia este o fiinţă, pe care Dumnezeu a lăsat-o pe pămînt după chipul şi asemănarea lui, deşi toţi o preferă după chipul şi asemănarea lui Pamela Anderson. De fapt şi femeia este tot un fel de Dumnezeu, căci pe pământ e atotputernică. Nimic nu se face fără ea: nici politică (vezi madam Thatcher), nici vâlvă (vezi Mrs Hillary Clinton), nici miliarde (vezi madam Rotschild), nici copii (vezi mama).

Femeile sunt de două feluri: tinere şi foarte tinere. 

Cele mai în varstă intră în categoria „femei bine”. 

„Femeile bine” sunt acelea care au împlinit 50 ani şi de fapt merg pe 39. Oricum, la femei nu are importanţă vîrsta, ci cosmeticele, fiindcă fiecare produs cosmetic acoperă 2-5 ani. Aşa că dacă o femeie foloseşte 20 de cosmetice poţi să spui despre ea că nici nu s-a născut încă, deşi primeşte deja pensie.

Femeia este subiectul celor mai multe cîntece de dragoste, de aceea dragostea este întotdeauna un cîntec. Tata spunea că fără femei nu se poate trăi, iar cu femei este imposibil de trăit. Cea mai mare calitate a femeii este zestrea. Cel mai mare defect al femeii este maică-sa. Dar aşa cum inventatorii au inventat avionul fără pilot, revolverul fără zgomot, tot aşa se încearcă o altă invenţie: zestrea fără nevastă şi soţ fără soacră. Cred că cel care va pune la punct aceste două mari invenţii va primi Premiul Nobel pentru Pace.

Femeile se pot împărţi, după cum spune unchiul Costel, în alte trei categorii: 

femeile care au suflet şi sunt stimate, cele care au caracter şi sunt admirate şi cele care au "nu-ştiu-ce" şi sunt căutate. Eu nu ştiu de ce sunt căutate, că doar nimeni nu se joacă cu ele de-a v-aţi ascunselea, ci de-a v-aţi găsitelea. Unchiul Costel îi şoptea lui tata despre una: „Ce mi-am căutat mi-am găsit, iar acum mi-e frică să nu-mi găsească ceva şi medical”.

Femeia este de genul feminin, deşi unele poartă pantaloni, după cum unii bărbaţi sunt de genul masculin şi poartă şorţ de bucătărie. Femeia, spune legenda, s-a născut dintr-o coastă. De aceea se pricepe atît de bine să mişte şoldurile. Prima femeie care a păcătuit a fost Eva. A doua femeie au fost toate celelalte.

Cică Eva a păcătuit cînd a muşcat din măr. E posibil să fie adevărat, fiindcă într-o seară, cînd mama era plecată de acasă, l-am auzit pe tata, care era cu o vecină în salon, strigîndu-i: „Ho, nebuno, nu mă muşca!”. Probabil că pe întuneric l-a confundat pe tata cu un măr. Într-adevăr, cînd a ieşit el din cameră, avea urme de muşcătură pe gît, exact acolo unde este mărul lui Adam. Pe urmă, ca în Biblie, tata i-a şoptit vecinei: „Acum pleacă repede, că dacă vine acasă şarpele, s-a zis cu noi!”. 

Eu l-am întrebat: „Despre ce şarpe vorbeşti, că acasă nu trebuie să vină decît mama!”.

Enervat, tata mi-a plesnit două palme, de m-am văzut cu toţi sfinţii, aşa cum scrie la Biblie. Cînd s-a înapoiat mama, i-am cerut să-mi explice legenda. În loc să-mi explice mie, i-a explicat lui tata, după care l-a gonit din Rai şi abia după două luni s-a întors.

Atat ştiu despre femei. Pentru rest am să mă uit pe gaura cheii.

Bani ascunsi. Despre sotii si incredere

Pentru ca discutam despre banii comuni, astazi voi povesti despre un fenomen pe care il vad tot mai des: banii ascunsi. Sunti sigura ca si voi ati intalnit persoane care pastreaza diverse sume de bani "fara stirea sotului/sotiei". Nu gasesc ca este normal ca intr-un cuplu sa existe un astfel de comportament. 

O femeie are intr-adevar nevoie sa ruleze sume frumoase - va gasi in permanenta cate o nevoie a caminului sau a familiei. Ea este persoana care se ocupa de cheltuielile "administrative": aprovizionare cu alimente si bunurile de consum ale casei, plata utilitatilor etc. Desigur, exista si barbati care fac acest lucru, dar majoritatea se va limita doar la plata facturilor iar un procent infim va prelua listele pentru cumparaturi.

Prin urmare, femeile au de-a face cu cel mai mare rulaj de bani: sunt cheltuieli inevitabile, zilnice si saptamanale. Desigur, la finalul lunii pot ramane destui bani in plus, din aceste activitati. Bani pe care, unele femei prefera sa ii treaca sub tacere, considerandu-i ca bani pentru "zile negre"sau cheltuieli neasteptate". Desigur, exista si alte surse din care aceste femei isi pot rotunji pusculita astfel incat sumele sa fie destul de mari. Iar atunci cand li se cere o suma de bani - sunt mai mult decat dispuse sa iti ofere: scapa de grija ascunderii lor pentru o perioada. Uneori insa, acestea cer dobanda pe banii imprumutati. Prima optiune nu mi se pare morala. Cea de-a doua este si ilegala.

Sfatul meu, pentru cazul in care va intalniti cu astfel de situatii - "iti dau bani dar sa nu stie al meu"; "te imprumut dar sa nu spui o vorba sotiei mele"- este sa refuzati politicos. Mai bine cautati o alta sursa pentru a va imprumuta decat sa deveniti complici la inselatoria unei persoane pe care o cunoasteti.

Pe langa asta, in momentul cand sotul respectiv isi va da seama ca o parte din banii comuni sunt dositi, increderea in cuplu se spulbera. Iar cel care va fi pus la originea necazurilor veti fi voi, cei care ati comis o "indiscretie".

Exista si un revers al medaliei: o tanara doamna, casatorita cu un barbat instarit, ajunsese sa fie santajata de cel caruia ii imprumutase bani: un vechi prieten de familie. Acesta, ii ceruse cateva sute de euro imprumut. Greseala femeii (care stia ca sotul nu agreeaza sa dea bani cu imprumut) a fost sa ii spuna acest lucru. Prietenul a refuzat mai apoi sa inapoieze banii. Chiar mai mult, de la sume mici a trecut rapid la sume din ce in ce mai mari pentru a pastra secretul. Intr-un final, femeia a povestit sotului ce se intamplase si faptul ca era santajata. La o discutie mai aprinsa, din dorinta de a se razbuna, santajistul a spus ca femeia prestase  si anumite "servicii" pentru a pastra secretul. Ceea ce a rezultat a fost un scandal monstru la care au luat parte familia, vecinii si Politia. 

Desi omul a recunoscut ca mintise, relatia intre cei doi soti a fost distrusa iremediabil. S-a ajuns la divort si scandal monstru in vazul lumii, de fiecare data cand se vedeau: cei doi soti si prietenul lor foarte bun. Relatii construite in multi ani au disparut din cauza unei indiscretii prostesti si a unei situatii stupide, care s-a iscat din dorinta de a avea bani multi, castigati usor.

Fluturi in stomac

Noaptea de Sfantul Andrei a ramas o noapte magica pentru mine. Cand eram mici, strabunica-mea ne spunea povesti cu fantome si iubiri neintelese. In noaptea de Sfantul Andrei aveam parte de o magie speciala, de povesti si ciocolata cu lapte. Atunci incepeau sarbatorile de iarna.

Povestea de astazi are ca personaje principale doi tineri. Un Andrei si o Ioana, doi tineri frumosi, a caror poveste de iubire a inceput devreme, ca in Romeo si Julieta. Si care urmeaza aproape acelasi scenariu tragic. 

Andrei si Ioana s-au intalnit intr-o clasa de liceu: Ioana, un copil blond cu ochi mari si verzi, fusese transferata dintr-o alta localitate. Andrei, rebelul clasei, ocupa singur ultima banca de la geam. Nimeni nu reusise performanta de a ramane langa el prea mult timp. Cum era singurul loc liber, Ioana a trebuit sa se aseze langa el si sa ii suporte cu stoicism toate prostiile pe care i le spunea si mai ales, pe care le facea, ca sa o convinga sa plece din banca. A incercat chiar sa ii ridice fusta, intr-o gluma de prost gust. Fata chinuita a Ioanei incercand sa il opreasca si piciorul invinetit parca il transformasera in stana de piatra. A realizat ca ceva nu era tocmai bine.

Si pana la urma a aflat: parintii Ioanei se despartisera iar fata si mama ei s-au intors la bunici. Foarte severi, acestia le terorizau pe cele doua femei: pentru ca mama Ioanei nu ascultase si se casatorise cu un barbat pe care acestia nu il acceptasera, viata celor doua era un calvar. Toata ura pe care o aveau impotriva acelui barbat se rasfrangeau acum asupra Ioanei, vinovatul principal de nefericirea mamei sale. Atunci cand mama sa era la serviciu, Ioana se transforma in sclava propriilor bunici si era pedepsita din orice.

Andrei, rebelul fara cauza, simte ca trebuie sa reactioneze cumva la nedreptatea pe care o suferea Ioana. Dar fata este foarte retrasa si timida. Inchisa in sinea ei, Ioana evita contactul cu restul colegilor. Doar cu Andrei mai schimba cateva vorbe, la scoala. Fiind o eleva de nota 10, premianta si olimpica, Ioana incepe sa il ajute pe Andrei cu raspunsurile la teste, cu cateva exercitii la matematica dar si cu pronuntia unor cuvinte la cursurile de limbi straine. Chiar si la sala de sport, unde Andrei era asistent, Ioana il ajuta la diverse probleme contabile.

Pana la dragoste a fost doar un pas. Pana la casatorie, un alt pas: asteptau sa termine liceul si isi doreau mult sa plece la facultate. Din pacate, Ioana nu reuseste sa intre la facultatea pe care si-o dorise si bunicii hotarasc sa ramana acasa un an, timp in care sa munceasca si sa invete pentru o alta admitere. Andrei renunta la studii, presimtind ca suferintele Ioanei si teroarea permanenta in care traia acasa ii vor afecta studiul si pregatirea pentru facultate si doreste ca Ioana sa locuiasca cu el. Parintii lui Andrei, oameni bogati si cu o pozitie buna in societate armeaza un scandal imens. Cand Andrei le spune ca in viitorul apropiat isi doreste sa o ceara in casatorie pe Ioana, vorbele grele incep sa curga.

Ioana si Andrei se iubeau prea mult si erau prea tineri ca sa poata face fata celor doua familii. Parintii lui Andrei ajung la bunicii Ioanei si un scandal monstru trezeste intregul cartier iar bunicii o alunga pe Ioana zvarlind dupa ea cu ce le cadea in mana. Andrei, aflat in preajma printr-o intamplare fericita, o ia si o pornesc amandoi spre parcul din apropiere. 

E vara si e cald. Adierile usoare de vant si briza subtire a fantanilor arteziene le calmeaza sufletele. Protejata de Andrei, Ioana simte ca are fluturi in stomac. Ca o palpaire de aripi, iubirea lui Andrei o face sa uite pentru cateva clipe de necazuri. Simt ca nu pot trai unul fara celalalt. Acasa nu se pot intoarce. Lui Andrei, parintii ii spusesera ca pentru ei este ca si mort. La bunicii Ioanei nu se puteau intoarce: chiar daca i-ar fi primit, Andrei nu ar fi suportat umilintele si teroarea.

- Ioana? Noi nu avem un viitor. Suntem orfani si abandonati. Nimeni nu ne doreste suntem niste morti vii…
- Andrei, eu inteleg deja ca viata asta… nu e pentru noi… Parca am trai in "Romeo si Julieta".
- Vrei sa murim impreuna? Sa ii facem sa regrete?
- Oriunde cu tine, Andrei!

Ultima noapte decid sa o petreaca pe acoperisul celei mai inalte cladiri din oras, aproape de cer si stele. Ioanei, fluturii din stomac nu-i dadeau pace: simtise asta la inceput, cand Andrei o sarutase pentru prima oara si cateva luni mai tarziu, in prima lor noapte de dragoste. Stia ca il iubeste pana la cer si inapoi. Stia ca si el o iubeste dar nu aveau alternative: fara o casa in care sa stea, fara ajutor de la parinti... Prieteni care sa le vina in ajutor nu prea aveau. La miezul noptii decid ca este momentul pasului final: voiau sa pluteasca in gol, spre infinit, impreuna. Sarutarile lui Andrei nu o linistesc iar fluturii din stomac dau nebuni din aripi.

Un pas, inca un pas… si inca unul. Asa emotii parca nu o cuprinsesera niciodata…

- Andrei! Stop! Intr-o strafulgerare, Ioana se retrase de pe margine. In sfarsit, realizase de ce fluturii bateau din aripi in nestire.
- Andrei, trebuie sa ne oprim. Nu putem deveni criminali!
- Ioana, vorbesti fara noima! Ce spui acolo?
- Cred ca vei fi tata, Andrei!

Tanarul ramasese mut de uimire si inca se temea ca Ioana innebunise. Fugira intr-un suflet la o farmacie. Intrara in prima cafenea si, cu ultimii bani pe care ii aveau, isi comandara ceva de mancare. Voiau sa aiba timp destul pentru ca Ioana sa isi faca testul de sarcina.

- Pozitiv.

Pentru prima data in viata, Andrei simtea ca se poate lua la tranta cu lumea intreaga. Nu ii mai pasa de nimeni, cu exceptia Ioanei si a pruncului sau. Au hoinarit toata noaptea pe strazi si au hotarat sa mearga la singura persoana care ii sustinuse: seful lui Andrei, la sala de sport. Voia sa ceara in avans cateva salarii pentru a inchiria o locuinta, iar restituirea lor sa se faca gradual, pe parcursul anului. 

Uimit de planurile pe care doi tineri de 18 ani le pusesera pe hartie, de fermitatea deciziilor luate si hotararea lor de a avea o familie, acesta a fost de acord sa le imprumute banii. Dar erau pentru ei si pentru copil, deoarece locuinta aveau deja: patronul salii locuia singur intr-o casa la marginea orasului. Ramasese singur dupa moartea prematura a sotiei iar copii nu avusesera.

A scrie, scriere. Flori de gand.

"Scrie ca să păstrezi florile gândului tău, pe care altfel le ia vântul." Nu imi aduc aminte cine a spus asta. Dar avea mare dreptate. Ma bucur sa va regasesc dupa o perioada atat de lunga in care nu am publicat.