Tentatia cartilor

Povestea de astazi este despre o femeie cu caracter execrabil. Cat a fost tanara comportamentul ei a fost de o vulgaritate extrema. Cand a imbatranit, caracterul ei si modul de comportament ii aducea pe ceilalti spre pragul -limita a suportabilitatii. Nu vreau sa va sochez: voi incepe cu o poveste despre micile mizerii. Pe cele mari, le voi afisa cat de curand.

Femeia despre care va voi povesti este una din acele persoane arogante si mereu nemultumite: nu conteaza motivul. Era imposibil ca faca cineva o afirmatie! Doamna intra instant in defensiva si se declara contra. Voiai sa vorbesti despre carti - nu sunt bune pentru ca pot transmite boli (cele vechi, imprumutate de la biblioteca); cele noi, nu sunt bune pentru ca nu prezinta capodopere si oricum nu fac banii, sunt prea scumpe, s-au taiat paduri pentru a fi tiparite. Variantele electronice? Nu sunt bune gadgeturile - nimic nu intrece placerea citirii unei carti sau mirosul cernelei dintr-o carte proaspat tiparita.

M-am referit la acest exemplu din gandirea doamnei pentru ca are legatura cu povestea de azi. O sa fiu si mai precisa: doamna nu citea carti, ziare sau reviste. Cu o singura exceptie: citea doar ce I se oferea gratuit. Iar cand gratuitatile nu apareau, facea in asa fel incat sa le obtina de la altii. Intr-un an, stiindu-I meteahna, prietenii s-au sfatuit si au pus la punct o lista de carti. De ziua ei, doamna a primit foarte multe carti de valoare: scriitori romani, scriitori de Nobel, best-selleere internationale, etc. Credeti cumva ca doamna a fost fericita? Deloc. Chiar s-a suparat pentru ca in loc sa primeasca daruri adevarate s-a ales doar cu niste carti. Majoritatea invitatilor s-au grabit sa caute motive pentru a scurta vizita.

Povestea interesanta insa abia acum incepe. Unul din copii sai se insoara si decide sa ramana alaturi de maica-sa, intr-o vila frumoasa cu o gradina extraordinara. Trebuie mentionat faptul ca sotul soacrei divortase de mult: il exasperase caracterul indecis al acesteia. Asadar, proaspatul insuratel decide sa re-amenajeze gradina si sa o transforme intr-un loc placut: voiau ca in fiecare seara, cand se intorceau de la serviciu, sa ia masa in aer liber, printre flori. Iar in weekend sa o foloseasca pentru intalniri cu prietenii sau alte activitati in aer liber. Zis si facut. Amenajata cu mult bun gust, gradina devenise locul perfect de relaxare. Nora doamnei petrecea mult timp acolo: studia pentru facultate, citea, rasfoia reviste sau asculta muzica. Era o oaza de liniste si frumusete. Cu toate astea, soacra refuza cu incapatanare sa intre in gradina. Mai mult, ura faptul ca nu avusese ea ideea. O  invidia pe nora pentru bunul gust si ideile sale. Ura faptul ca isi continua studiile si ca nu acorda prea multa atentie prostiilor pe care le spunea si sustinea. Si a gasit modalitatea perfecta de a se razbuna: distrugerea obiectelor care ii faceau placere tinerei femei. Astfel, cartile pe care le imprumuta sufereau accidente ciudate: fie se varsa cate un pahar cu apa -" Lasa, draga, s-a udat putin! Ce plangi atata? E doar apa, se usuca!" - fie ajungeau in gura cainilor, print-o teleportare mai mult decat ciudata (cainii nu aveau cum sa ajunga in gradina).

Cand venea vorba de reviste, ciudateniile erau si mai mari: acestea dispareau, pur si simplu! Femeia stia ca a cumparat revista X sau Y, isi aducea aminte si de unele articole din revista. Iar mama soacra ii spunea mereu ca sigur a rasfoit-o la standul de presa si din cauza asta isi aduce aminte de articole. Sau ca citise articolele respective pe internet. Sau ca imprumutase revista de la vreo colega de serviciu. Sau… motivele erau totdeauna destule si bine intemeiate incat tanara credea ca a luat-o razna. Intamplarea face ca intr-o zi sa cumpere una din revistele preferate din supermarketul de unde isi facea aprovizionarea, de obicei. Revista in cauza se adresa femeilor si avea articole din cele mai interesante: de la recomandari pentru cariera pana la retete de bucatarie. Chiar una din acele retele ii atrasese atentia in mod special: era o prajitura pe care o mancase in copilarie, in casa bunicilor.

Seara, inainte de culcare, tanara si-a dorit sa rasfoiasca revista. A cautat peste tot, a scotocit totul fara succes. A intrebat pana si pe soacra daca a vazut revista:

- Nu am vazut asa ceva, esti sigura ca ai cumparat-o?- Da, am bonul!- Atunci, cu siguranta ai lasat-o la casa de marcat, langa pungi si ai uitat sa o iei cand ai pus pungile in cos!

Femeia nu stia ce sa mai creada. I se parea incredibil sa nu observe revista si tinea minte ca o pusese chiar in geanta de mana, tocmai pentru a o avea la indemana.

Au trecut cateva zile si intamplarea fusese data uitarii. Tanara si-a mai cumparat un exemplar in locul celui "pierdut" si s-a apucat sa pregateasca prajitura. A urmat reteta, a pus tava in cuptor si s-a apucat sa curete bucataria: voia sa puna totul in ordine pentru a nu I se reprosa ceva. A avut insa o surpriza in momentul in care a aruncat la gunoi ambalajele ingredientelor: in galeata era chiar revista cumparata de ea!! 

Cum a stiut ca e cea pe care o cumparase? V-am spus ca o pusese in geanta pentru a o avea la indemana. Iar in geanta, capacul pixului cazuse si mazgalise o multime de lucruri. Aceeasi mazgalitura era si pe coperta revistei. Stupefiata, a scos revista din galeata si voia sa inteleaga cum de ajunsese acolo: binenteles ca soacra nu stia despre ce e vorba. A observat insa ca este mult mai subtire decat exemplarul cumparat a doua oara - a deschis-o si a vazut ca multe pagini lipseau. A trecut totul pe seama rautatii soacrei si a uitat de incident.

Clarificarea a venit in momentul in care soacra a facut un pre-infarct. Iar cel care a clarificat totul a fost chiar sotul tinerei - avea nevoie de o patura pentru a o duce la spital. Cautand in lada patului, sub saltea, tinerii au gasit nu doar o parte din revistele disparute, ci si multe pagini rupte din cele care nu ii placeau in intregime mamei sale. 

Cum a motivat comportamentul? In nici un fel! Chiar nu pricepea de ce sunt suparati pentru niste hartii fara valoare! 

- Doar n-o sa te apuci acum de gatit! Nu vad de ce atata ofuscare pentru niste reviste fara importanta! Conteaza mai mult niste reviste fata de mine? Nerecunoscatorilor!

Nici o remuscare, nici o parere de rau, nici o scuza pentru ceea ce facuse. Doar regrete ca fusese descoperita. 

Baba si mitraliera, soacra si vanatoarea

Astazi am o poveste ceva mai speciala. Pentru ca o sa vorbesc despre soacra mica, adica mama fetei. Daca va imaginati ca si aceste specii sunt scutite de gandire proasta, va inselati. Si o sa fac o introducere mai lunga pentru ca sunt multe pataniile celor doi.

Chiar de la inceput mama fetei ii gasea cusururi: ba ca nu are un serviciu bun, ba ca nu are avere ori masina ori… multe alte chestii. Parca in ciuda lor, tinerii se iubeau mai mult. Toate problemele aparute faceau ca cei doi sa se apropie. Gasca lui de prieteni a fost intregita de gasca ei de prietene, cu totii sustinand iubirea celor doi . Urmarea fireasca: nunta, unde fiecare socru "lauda" copilul care ii intra in familie, prin alianta. Maximul vulgaritatii a fost atins de tatal fetei. Deja repeta prea des o "glumita" nevinovata: "o viata intreaga muncesti sa cresti un copil, iar cand vrei sa te bucuri de el, vine unul si isi baga p*** in munca ta". Noroc cu prietenii si de data asta. L-au tinut pe tata-socru departe de miri si nasi.

In timpul pregatirilor de nunta, mama fetei a insistat ca tinerii sa locuiasca in vila lor. Mama baiatului nu era de acord (eu nu imi "marit" baiatul) si insista ca cei doi sa isi inchirieze un apartament. Totusi, ca sa-I faca pe plac soacrei, tanarul accepta sa locuiasca impreuna cu acestia pana isi vor gasi o locuinta a lor. Nu a putut refuza oferta soacrei: fiica sa a fost crescuta in puf, gatitul si menajul nu erau pentru o domnisoara ca ea (da, desi casatorita, fiica ei a fost mult timp "domnisoara" in discutiile lor).

Aveau program, soacra facea menajul fie ca ei erau in camera (imbracati sau dezbracati). Soacra nu batea la usa (mentiona mereu ca e casa EI si nu are de ce sa bata la usa in propria casa), intra cand voia si cum voia in camera pe care o "rezervase" tinerilor, indiferent de ora.

Spre norocul lor, fiica este detasata la Bucuresti: corporatia la care lucra i-a oferit un post excelent, in managementul de top al companiei. Ceea ce a dus la crize de isterie si disperarea soacrei. Dar nu avea incotro: tinerii au plecat la Bucuresti. A trecut ceva timp pana s-a angajat si barbatul (asta e o alta poveste) si ceva mai mult timp pana a aparut primul copil. Binenteles, ca a aparut si soacra mica in peisaj. Prin urmare s-au mutat intr-un apartament mai mare pentru ca mama soacra s-a mutat la ei.

Si tocmai aici incepe povestea de azi: noua locuinta se afla langa un parc. Pentru a ajunge la cea mai apropiata statie de metrou, parcul trebuia traversat. Chiar de la inceput au fost probleme: parcul era plin de caini maidanezi si perversi, care aratau diverse parti ale corpului atat sotiei cat si mamei soacre. Prin urmare barbatul hotaraste sa isi ia un pistol cu bile, mai ales ca sotia fusese promovata si mai sus in ierarhia firmei la care lucra. Masina de serviciu o scutea pe femeie de multe griji si impreuna au decis ca nu e timpul pentru o masina noua: dificultatea spatiului de parcare si traficul infernal - au fost motive hotaratoare pentru a renunta la ideea unui automobil. Barbatul face demersurile pentru obtinerea permisului si incepe sa caute un magazin de arme.

Soacra a luat foc: ea nu vrea sa stea in casa cu un "criminal". Si dai cu crize de isterie si lesin. Barbatul a vorbit o singura data: soacra se afla in casa lui si e libera sa plece daca nu suporta armele. Ceea ce i-a inchis gura a fost o intamplare care se putea sfarsi tragic. Au iesit cu totii in parc, la plimbare: mama soacra si copilul in carucior, tinerii la doi pasi in spate. Nu se stie ce anume a intaratat o haita de caini vagabonzi. Poate jucaria copilului, poate sunetele scoase de acesta cand se bucura de plimbare sau poate ca s-au apropiat prea mult de tufele in care cainii isi gasisera culcusul. Nimeni nu poate sti ce a fost. Cert este ca haita a atacat caruciorul si pe copil. Speriata, soacra luase caruciorul in brate si incerca sa il ridice cat mai sus protejand copilul. Fulgerator, barbatul a scos pistolul si a pus cainii pe fuga. Au vazut apoi ca salopeta copilului era smulsa in cateva parti iar soacra avea muscaturi urate pe picioare. Au fugit la urgente. Dupa consultatie, medicii le-au dat vestea buna: copilul nu fusese atins de coltii cainilor: il protejase salopeta de fas. Doar soacra avea de suferit cateva injectii antirabice, muscaturile nu ii atinsesera puncte vitale.

A urmat o perioada de liniste in casa, desi tensiunea era vizibila. A explodat insa cand soacra a auzit o discutie dintre soti: barbatul voia sa devina vanator. Ceea ce s-a s intamplat, cu toate impotrivirile soacrei. Dupa cateva certuri scurte, soacra a hotarat ca trebuie sa se intoarca la casa ei.

Confruntata cu cateva probleme de sanatate, cei doi socri s-au hotarat sa se mute undeva la munte, la aer curat si verdeata. Au gasit o cabana de vacanta si, ajutati de copii, au cumparat-o si s-au mutat in ea. Au hotarat sa pastreze si apartamentul din orasul de provincie pe care nu l-au putut vinde - criza financiara facuse ca pretul acestuia sa scada drastic. Au hotarat apoi cu totii sa se intalneasca in vara, aranjand concediile astfel incat sa petreaca impreuna cu totiii la cabana de la munte. Totul a fost frumos pana a inceput soacra sa puna conditii: fara "tehnologie" - se confiscau telefoane, laptopuri si orice gadget ar fi fost tentati sa aduca; fara arme la cabana - cei care vin vor fi perchezitionati inca de la poarta. Fara sex in cabana - erau pereti subtiri si se aude totul. Niciuna din persoanele prezente la discutie nu a spus nimic. Soacra vorbea in mod autoritar unor adulti ce pareau a fi copii la gradinita.

Pana in vara, pe lista de invitati ai soacrei, ramasesera doar trei familii. In ziua plecarii, una din familii a avut o problema cu masina si nu a putut sa se mai deplaseze. Iar cealata familie a anuntat ca au dificultati materiale si nu vor mai merge in vacanta in acel an. Prin urmare a mai ramas familia despre care vorbeam in preambulul povestirii. Si-au facut bagajele (tanara era usor contrariata de faptul ca sotul ei pusese cateva lucruri intr-o mica geanta de voiaj, dar nu voia provoace o discutie si sa strice vacanta).

Deznodamantul a fost pe muteste, fara scandal. Barbatul si-a debarcat sotia si copilul la poarta soacrei si le-a anuntat pe amandoua ca pleaca in Delta, la pescuit. Insa va veni la sfarsitul vacantei sa isi ia familia acasa. A fost ultima data cand fiica si-a vizitat mama in casa-puscarie.

Relax. Calm. Zen. Atat de Zen ca pareau Zombie

… sau "fereste-te de soacre chiar si cand aduc daruri". Inca una din intamplarile cu soacra obsedata ca fiul ei face sex. Femeie pioasa si cucernica, soacra mare nu putea admite ca fiul sau (cel mic si pur ca un inger, cum ii placea sa spuna) are o sotie cu care trebuia sa produca ceva mostenitori. 

Binenteles ca iubea copiii si abia astepta sa isi vada primii nepotei, dar nu se putea impaca cu ideea ca fiul sau trebuia sa faca sex pentru asta. Gandul asta o tot framanta zi si noapte si nu ii dadea pace.

Trebuie spus si faptul ca soacra aceasta era o mama "naturista" care voia sa traiasca "natural" si "eco". Nimic rau in asta atata timp cat "eco" nu inseamna sa pastrezi apa de la o baie la alta, imputita pe timp de vara, doar pentru a nu dezechilibra balanta ecosistemului planetar - dar asta e o alta poveste, pentru o alta data. Prin urmare, mama soacra nu voia sa isi indoape fiul cu pastile care sa ii scada dorinta de a face sex de a avea copii. S-a gandit atunci la un remediu naturist: folosirea plantelor calmante.

Soacra le cumpara tinerilor diverse arome, majoritatea cu levantica. De la balsamul de rufe pana la lumanarile aromate, totul avea pe eticheta inscriptia: calmant sau relaxant sau stress-free. Doar ceaiul avea alta aroma: uneori de tei, alteori de sunatoare. In casa tinerilor totul mirosea a lavanda.

Iar cand mergeau in vizita la mama soacra se gasea mereu cate un ceai bun de sanatate, din hamei, care le provoca un somn ca de bebelus. Si doamne fereste sa fi avut odorul vreo evaluare sau test mai important la serviciu - imediat aparea un "supliment alimentar" cu valeriana, pentru calmarea nervilor.

Naivi pana la prostie, cei doi tineri acceptau ceaiurile pentru aroma lor imbietoare. Ba mai mult, primeau si pentru acasa un pachet consistent de amestecuri. Bautori de multa cafea, la orice ora a zilei, tinerii au ales sa schimbe cafeaua cu ceaiul (sa fie "british" cum le placea sa glumeasca), un ceai pe care il considerau acum mult mai sanatos. Atat de sanatos incat ajunsesera sa fie mici robotei la serviciu iar acasa erau ca niste zombie dependenti de ceai. Niciodata nu le ajungea somnul iar oboseala era coplesitoare.

Situatia s-a rezolvat simplu: in sezonul virusilor, pe fondul unei imunitati scazute, cei doi au uitat de ceai preferand un tratament cu supa de pui. Iar cand soacra a insistat sa bea doar ceaiul adus de ea, tanarul a devenit suspicios. Cunoscandu-si mama, banuia ca ceva nu e in regula cu ceaiul adus. Apoi si-a adus aminte ca relatiile cu sotia sa se racisera teribil, chiar de cand incepusera sa fie "british". I-a impartasit suspiciunile si sotiei. Urmarea? Toate ceaiurile "hand-made" au ajuns la gunoi. Nu a trecut mult timp pana ce pasiunea care ii unise a reinviat, mai puternica decat inainte.

Grasa si frumoasa. Si devreme acasa...

Atunci cand un barbat nu este de acord cu o femeie, lucrurile nu merg bine dar se poate gasi o rezolvare. Ceea ce nu poate fi rezolvabil este dezacordul intre doua femei. Care dezacord poate avea urmari catastrofale.

Soacra care isi ingrasa nora pentru a nu mai place fiului. De data asta povestea este despre o familie care s-a hotarat sa locuiasca impreuna cu socrii. Veti auzi o poveste despre santaj sentimental si despre manipulare in cel mai josnic mod posibil.

Ajuns la varsta insuratorii, un tanar dintr-un mare oras cunoaste o fata dintr-o localitate invecinata. Amandoi studenti si foarte indragostiti, hotarasc sa stea impreuna cu parintii baiatului. Aveau o vila superba, chiar in centrul orasului, ramasa mostenire de la bunici, candva parte a protipendadei din batrana urbe. Baiatul i-a anuntat - fara prea multe introduceri - ca viitoarea lor nora va veni sa locuiasca cu ei. Iar fata, pe care ei nu avusesera inca sansa de a o cunoaste, va veni in urmatoarele zile. Mai mult, tanarul si-a rugat mama sa instruiasca menejera astfel incat sa fie totul curat si pregatit pentru sosirea fetei: ordine in dulapuri, loc de haine si alte obiecte, etc.

Va aduceti aminte de soacra dintr-o poveste recenta, care nu o lasa pe nora sa "deranjeze" un pai in casa? Ei bine, se pare ca o clona a aceleia locuieste si in povestea de azi. E un obicei al oamenilor prost crescuti de a reprosa celorlalti ca nu muncesc sau nu fac destul, pentru ca apoi, cand cei din jur reactioneaza, sa faca scandal si sa tipe ca ceilalti sunt incompetenti in munca lor. Cam asa si cu soacra din povestea de azi. Si totusi, nu asta e povestea de azi. Povestea de azi se refera la o gaselnita  a soacrei: s-a gandit sa scape de viitoarea nora printr-o dieta complexa de ingrasare intensiva. Si aproape ca ii reusise planul.

Cei doi tineri aveau un program cu ore diferite de munca. In plus, fata era si studenta. Ambii erau foarte preocupati de avansarea in cariera si nu acordau prea mare atentie celor din jur. Se spune ca atunci cand iubesti vezi doar persoana iubita iar restul lumii devine lipsit de importanta. Pe asta se baza si soacra: in fiecare dimineata, pe tanara o astepta un mic dejun copios sau cel putin un sandwich bine garnisit, luat pe fuga. Plus pachetelul cu mancare, la fel de bine garnisit cu carnuri din cele mai "hranitoare", branzeturi, sosuri si nelipsitul desert. Iar seara, la cina, soacra avea grija sa ii serveasca tot felul de mancaruri excelente, de parca ar fi fost Craciunul in fiecare zi. Naiva, tanara femeie isi lauda soacra fata de toata lumea si ii aprecia calitatile de bucatareasa.

A observat ca, intr-o singura luna, hainele incepusera sa ii fie stramte. Si a inceput sa fie atenta la ceea ce manca. Si a remarcat faptul ca in timp ce ea primea o farfurie plina mot cu cartofi si friptura de porc, logodnicul ei primea pui la gratar si salata. Sau, chiar daca era disponibila aceeasi carne, soacra avea grija sa ii puna o bucata mare cu multa grasime sau osanza. Si daca incerca sa dea deoparte bucata mai grasa (sau sa nu manance deloc halca de carne), soacra se imbufna si se supara: "adica nu iti place ce am gatit", "nu e frumos sa lasi in farfurie", "irosesti mancarea"… toate culminand cu "ti-e scarba sa mananci ce gatesc eu?".

A incercat apoi sa nu mai manance ceea ce ii dadea soacra - observase ca timp de o saptamana avea la pachet doar mancaruri grele, care ii provocau somn imediat dupa pranz, cand era la facultate. A renuntat la "pachetel"  daruindu-l copiilor strazii sau cersetorilor. Si-a cumparat apoi diverse ingrediente si incepuse sa manance doar salate. Interesant este ca si soacrei ii placeau salatele simple si astfel, indiferent ce provizii cu hrana verde si sanatoasa isi facea tanara in minibar, acestea se topeau ca prin minune intr-o zi, doua.

Iar in weekend, tanara nu avea cum sa scape de presiunea soacrei: trebuia sa manance tot ce avea in farfurie! Si a inceput refuzul alimentelor grele. Credeti ca soacra a tinut cont de ce spunea tanara? Farfuria era la fel de plina si grasa. Iar fata manca mai putin, desi era tentant ce I se punea in fata iar soacra ii repeta mereu ca o sotie trebuie sa fie grasa si frumoasa. Daca ar fi fost slaba insemna ca o duce rau si ca sotul nu i-ar fi asigurat cele necesare traiului. Daca la inceput luase prea usor spusele soacrei, acum incepea sa fie foarte atenta: printr-o intamplare fericita, tanara a ajuns mai devreme acasa. Spre surprinderea ei, soacra vorbea la telefon cu una din surorile sale si ii spunea acesteia despre planul sau. Cu lux de amanunte si detalii. Cand s-a terminat conversatia, tanara a decis ca e mai bine sa isi petreaca seara in oras, alaturi de o colega de facultate. A iesit tiptil afara din casa, fara sa sufle un cuvant despre ce auzise.

A luat o decizie importanta: nu va mai manca ce ii serveste mama soacra, doar daca nu avea alta optiune. In plus, s-a abonat la o sala de fitness iar pentru acasa a luat o banda pentru alergat - voia sa faca exercitii in timp ce urmarea emisiunile preferate. Minunea a durat vreo doua luni: subit, banda pentru alergat s-a defectat inexplicabil (cand au ajuns acasa de la serviciu, banda nu a mai pornit) asa ca a ajuns la atelierul de reparatii. Iar cand voia sa mearga la sala, tanara primea mereu diverse lucruri de facut din partea soacrei. "Mai bine stai acasa decat sa umbli noaptea pe strazi" - era ceea ce auzea de fiecare data. Desi aranjase cu logodnicul ei sa foloseasca masina pentru a merge la sala, fetei I se atragea mereu atentia ca nu ar trebui "sa foloseasca lucrurile altuia" pentru ca le va strica.

Dar toate aceste a nu au demoralizat-o pe tanara noastra. Vorbele soacrei ii rasunau in urechi de fiecare data cand vedea mancare in farfurie. Mai mult, a capatat o silueta de invidiat si a urmat o promovare fantastica la locul de munca si o detasare in Franta pentru cativa ani, ca manager senior intr-o mare companie europeana. 
A plecat impreuna cu tanarul nostru si au ajuns la concluzia ca e foarte romantic sa te casatoresti la Paris, intr-un cadru cat mai restrans (banii pentru nunta fastuoasa din Romania) au hotarat sa ii pastreze ca avans pentru o locuinta. Cum amandoi isi gasisera servicii frumoase, au ramas pe meleaguri franceze multi, multi ani. Iar de fiecare data cand soacra o vizita in superba vila din Nisa, nora sa o hranea cu ce avea mai bun in frigider, servindu-I acelasi tratament pe care il primise ea cand ajunsese in casa soacrei.

"Aveti fete? Am un fiu la super-oferta" - Azi, Soacra-Codoasa

Pentru astazi v-am pregatit o poveste interesanta si ciudata in acelasi timp. Este vorba despre o doamna care a nascut singurul sau copil la o varsta inaintata (spre 40 de ani). Pentru ca si sotul sau era cu multi ani mai mare, un alt copil era practic imposibil sa aiba si, prin urmare, a devenit obsedata de fiul sau. Nu suporta ca altcineva sa il atinga, urla ca o fiara atunci cand, la joaca, un alt copil interactiona mai agresiv, ba chiar a si batut un alt copil pentru ca ii pusese piedica iar baiatul isi julise genunchii.

Doamna despre care vorbesc era mai mult decat protectoare: oferea totul pe tava. Baiatul sau primea orice ar fi cerut, fara prea multe intrebari. Daca tatal incerca sa intervina cand fiul facea nazbatii, mama il certa pe … tata si ii aducea aminte ca doar pe el il are, sa le fie de ajutor la batranete. Astfel, fiul creste egoist si rasfatat, mofturos si capricios, complet nepregatit pentru viata. Prieteni? Foarte putini, majoritatea provenind din randul colegilor de scoala. Prietene? Aproape inexistente. Desi am fi tentati sa credem ca o relatie in care parintii ofera totul ar creea o familie fantastica, lucrurile stau exact pe dos.

Prin urmare tanarul ajuns la varsta insuratorii si-a gasit o fata draguta si au hotarat sa se mute impreuna. Acesta locuia intr-o vila impunatoare, intr-un cartier renumit din provincie. La inceput totul a fost destul de bine. Apoi au inceput micile mizerii si ipocrizii. Tanara abia intrata in casa ei era in permanenta mustruluita: ba ca un inchide lumina, ba ca lasa apa sa curga, ba ca doarme prea mult, ba ca nu face menajul, ba ca… orice nu convenea. Ciudat era ca tanarul, cand facea aceleasi lucruri, nu primea nici o mustruluiala. Iar daca prietena sa incerca sa se implice in diverse treburi casnice (si sa nu ajunga la lista cu mustruluieli), primea o alta serie de mustruluieli pentru ca nimic din ceea ce ar fi facut nu era bine. Chiar mai mult toate vecinele aflasera de lenea si indolenta care o caracterizau pe tanara doamna. De asta, se ocupase mama soacra. Mai mult, ii convinsese pe toti cei din casa ca are dreptate si cu totii credeau minciunile pe care le susura in urechile celorlalti.

Au trecut cativa ani de cand tinerii locuiau impreuna. Toleranta, fata interactiona destul de rar cu soacra: dealtfel, avea voie sa intre in discutii sau sa deschida conversatii doar daca i se permitea. Daca avea initiativa proprie in acest sens, tanara era ignorata. Cuvintele treceau pe la urechea soacrei, orice discutie fiind inutila. Mai mult, daca insista  si repeta intrebarea, soacra ii radea in nas, ii intorcea spatele si o lasa vorbind in mijlocul frazei. Intr-un fel, situatia ii convenea fetei: mai bine sa nu auda toate reprosurile pe care i le facea soacra. Ura sa fie ea cauza problemelor sau  - doamne fereste - a scandalului. Iar soacra, ignorata in actiunile ei, continua cu acele mici mizerii zilnice astfel incat sa provoace scandal.

Cam astea sunt, in mare, circumstantele in care cei doi tineri se gaseau la inceputul vietii lor de cuplu. Ceea ce vreau sa va aduc in atentie sunt insa alte fapte. Ceva ce mie, personal, mi s-a parut a fi extrem de urat si marsav.

Desi erau impreuna de multi ani, soacra isi aducea in casa doar prietenele care aveau fiice. La inceput, tanara doamna a ignorat acest aspect pentru ca I se parea a fi o prostie din partea unei mame sa actioneze ca o codoasa pentru propriul fiu. Si totusi, modul in care soacra vorbea despre fiicele prietenelor ei era teribil de suspect. Pentru ca intotdeauna acestea erau fenomenale, dragute, scolite, calatorite prin tari straine, frumoase ca Miss Univers… si lista poate continua. Fiecare mail primit de la "prietene" era insotit doar de fotografiile fiicelor acestora si doar rareori mai aparea cate o "mama". Si apoi, de ce trebuia viitorul ei sot sa vada fotografiile de pe Facebook ale unor fete pe care nu le-a vazut vreodata in muzica laudativa a soacrei referitoare la calitatile acestora?

Au inceput apoi vizitele. "Prietenele" doamnei se infatisau la fiecare sarbatoare alaturi de fiice sau nepoate. Erau invitate la masa sau la ceai. Timp de trei ani nu a fost aniversare, sarbatoare sau celebrare la care sa fie prezenta doar familia. Mereu casa era plina de musafiri. Iar tinerii nu aveau voie sa petreaca nici o sarbatoare in afara casei. Cu o exceptie insa: ziua de nastere a fetei putea fi sarbatorita oriunde. Si era mai bine asa pentru ca tanara nu ar fi putut pregati ceva special pentru aceasta ocazie. Uneori chiar evita si nu anunta datele aniversare pentru ca nu voia sa deschida subiectul discutiilor inutile. Prefera sa asiste la evenimentele importante ale familiei, la discutii prostesti si subiecte tabu, zambind la incercarile soacrei sale de apropiere a fetelor invitate. Multe din acestea isi dadeau seama de faptul ca se aflau acolo in calitate de candidate la mana tanarului si radeau impreuna cu fata la prostiile soacrei. Care nu isi dadea seama de privirile complice pe care fetele si le aruncau si nici de grimasele pe care acestea le faceau atunci cand nu era atenta. Mai mult, complicitatea se continua in timp ce fetele ieseau in gradina: radeau impreuna cu tanara despre glumele de prost gust ale soacrei si gesturile stupide din timpul vizitelor. Ceea ce facea ca soacra sa fie iritata la culme de rezultatul propriilor conspiratii.

Poate va intrebati cum au luat sfarsit vizitele inoportune ale prietenelor: la fel cum au inceput, simplu si fara durere. Tanarul incepuse sa suspecteze invitatiile lansate de mama sa in momentul in care la o fotografie de pe Facebook a facut un comentariu ciudat: "tanara ar arata mai bine in patul tau". Si a continuat sa insire calitatile si sa descrie "averea" domnisoarei. Nu stiu ce anume a strigat tanarul pret de cateva minute si nici de ce urla in timp ce demara in tromba spre serviciu. Stiu doar ca vizitele au incetat iar sabatorile au inceput sa fie petrecute si in alte parti, nu doar acasa.

Lectii din bucatarie

Situatia pe care o voi descrie in urmatoarea intamplare are loc chiar si in acest moment in multe case si familii. E vorba despre acele situatii in care, din diverse motive, nora este nevoita sa stea in casa socrilor. Parerea mea este ca fiecare cuplu trebuie sa isi gaseasca o locuinta proprie, chiar daca este cu chirie, indiferent de situatia materiala a parintilor.  

Spaniolii au o vorba "el casado casa quiere" (casatoritii au nevoie de o casa doar a lor) si stiu ei de ce. In primul rand, indragostitii au nevoie sa invete sa se descurce singuri, chiar daca la inceput beneficiaza inca de ajutorul parintilor. Au nevoie sa petreaca mult timp impreuna, sa aiba partea lor de intimitate. Trebuie sa invete cum sa convietuiasca si sa isi cladeasca familia pe care si-o doresc, sa se maturizeze ca si cuplu si sa isi cimenteze relatia. Rareori acest lucru se poate intampla intr-o casa unde mama (fie a baiatului, fie a fetei) face menajul sau, in cele mai multe cazuri, impune o anume conduita.

Astazi ma voi referi la bucatarie (desi sunt multe subiecte si aici). Intr-o familie, de obicei femeia gateste. Povestea de azi se refera la un cuplu de tineri, inca necasatoriti, care locuiau cu parintii baiatului. Relatia lor nu era vazuta cu ochi buni de mama-soacra iar urmarea cred ca o intuiti deja: nora nu avea voie sa se atinga de nimic. Daca se atingea I se aducea aminte ca soacra stie mai bine ce e de facut. Dar nici reversul nu era bine: daca nu facea (ceva, orice!) era o lenesa, ignoranta si ingrata, care "nu stie nimic pana la varsta asta". Nora a avut cateva tentative de a se implica cel putin in a-si ingriji omul de langa ea: a incercat sa spele haine, sa faca curatenie (nu se putea atinge de electrocasnice pentru ca era imediat avertizata sa nu cumva sa le strice!). In bucatarie avea interzis: orice tentativa ajungea la gunoi, fara ca cineva sa guste macar din ceea ce gatea. Pe principiul "mother knows best", mama-soacra le stia pe toate cel mai bine. Fara sa isi dea cel mai mic interes in a-si cunoaste viitoarea nora, doamna soacra ii dadea sfaturi despre cum se gateste si despre ceea ce prefera fiul ei sa manance. Culmea e ca mai totdeauna acele sfaturi, atunci cand le urma, dadeau nastere la rezultate catastrofale in plan culinar, iar fiul ii spunea ca nu doreste sa aiba in farfurie ceva ce mai fusese mancat de cineva inainte. Ceea ce nu stia soacra este ca tanara absolvise deja o scoala de cofetar patiser cu note maxime. Desi era un geniu in pregatirea dulciurilor, fetei ii placea sa gateasca iar mancarea preparata de ea era delicioasa.

Soacra a continuat cu sfaturile multe luni. Degeaba tanara incerca sa ii explice, de exemplu, ca orezul si cartofii nu fac casa buna in farfurie. Soacra oricum stia cel mai bine, desi multe din preparatele pe care le punea pe masa erau facute dupa cele mai neobisnuite retete citite prin revistele pentru femei. Daca tanara isi exprima dorinta de a pregati ceva pentru masa, era mereu avertizata ca nimeni nu o sa manance "din mainile ei" pentru ca nu stia sa gateasca. Chiar si tatal baiatului a avertizat-o de cateva ori sa nu umble in bucataria soacrei. Mai precis, nu are ce sa caute in bucatarie pentru ca nu e corect sa strice ustensilele soacrei, pe care aceasta a cheltuit bani multi.

Intr-o vara, socrii au fost invitati sa petreaca vara la niste rude, la tara. Pentru ca tatal baiatului avea mici probleme de sanatate, au hotarat ca aerul curat si lipsa preocuparilor ii vor fi benefice sanatatii. Inainte de a pleca, mama soacra a gatit oale intregi cu mancare, a pus la congelat chiar si painea, iar la final, a trecut la instruit viitoarea nora. Aceasta trebuia sa ii dea baiatului de mancare doar ceea ce ea pregatise, nimic altceva.

Tinerii, ramasi singuri acasa, au urmat sfaturile soacrei si au mancat buna parte din ceea ce ea pregatise. Dar oricat s-ar fi straduit, mancarea era mult prea multa si s-a alterat. Fiind weekend, au decis sa mearga la cumparaturi pentru a pregati ceva pentru masa de pranz. La inceput, cand a vazut ce aprovizionare face si la ce alimente pune in cos, baiatul a fost sceptic. Glumele pe seama fetei nu conteneau. Au inceput sa gateasca ceva banal: piure si friptura. In timp ce friptura era la cuptor, fiecare si-a facut de lucru: tanara a ramas in bucatarie iar barbatul prin casa.

Cand s-a intors in bucatarie, tanarul a ramas cu gura cascata: masa aranjata impecabil, mirosurile si aromele te faceau sa-ti ploua in gura iar ceea ce era pe masa iti venea s-o mananci din ochi. Totul asortat impecabil cu vinul de rigoare. Iar desertul, se topea in gura. Ca niciodata, tanarul a mancat tot ce i s-a pus in farfurie: felul intai, felul doi, desertul… toate au fost savurate pe indelete, in compania femeii pe care o iubea. La final, acesta a spus doar o singura fraza: "nevasta, de maine cauti un apartament pentru noi".

STATEMENT

Blogul acesta nu este impotriva soacrelor, asa cum multi s-au grabit sa spuna. Si eu sunt femeie si voi fi candva soacra. Am creeat acest blog pentru ca eu, in primul rand, sa nu uit si sa cad in pacatul "soacra, soacra, poama acra". 

Imi doresc sa fie un ghid pentru toate femeile, fie ele soacre sau nu, la inceput de drum sau spre sfarsitul lui. Ma gandesc la faptul ca odata scrise, intamplarile capata greutate si vor face ca ura femeilor fata de femei sa scada. Imi imaginez ca faptele descrise de mine vor da de gandit atat parintilor cat si copiilor si ii va face sa constientizeze mai intens relatiile de familie. Spun asta pentru ca vad tot mai multi tineri jucandu-se "de-a mama si de-a tata" iar cand ceva nu merge bine, renunta la a mai avea o relatie umana si normala, intra intr-un fel de razboi in care partenerii se transforma in combatanti iar familia este teatrul de razboi. Din cate am observat, totdeauna cel cu orgoliul mai mare va face ravagii in propria familie. Si tot din observatiile mele, acest razboi nu are castigator. 

Pentru multi din copii (si fete, si baieti) crescuti de mame care nu-i pregatesc pentru viata, lumea devine un loc de rafuieli. Lor le apartine primul loc intotdeauna. Trebuie sa fie mereu castigatori si faptul ca ranesc chiar persoanele iubite, propria familie, nu conteaza. Mai mult, nici macar nu realizeaza gravitatea actiunilor lor. Sunt oameni pe care viata ii ia prin surprindere. Si atunci intra intr-un blocaj din care nu pot iesi. Raman la o varsta si o imaturitate emotionala surprinzatoare pentru cei din jur. Nu sunt pregatiti sa investeasca intr-o relatie de durata, indiferent cu cine ar relationa.

O femeie e un mic Dumnezeu pentru ca doar femeia poate da viata. Dar acest rol poate face ca o femeie sa devina un adevarat diavol atunci cand lucrurile nu se intampla asa cum doreste ea. In opinia mea, pentru constiinta unei femei, aceasta putere e cea mai de temut virtute.  

Soacra, soacra, dulce otrava

E foarte greu sa crezi ca un om poate face rau, cu intentie, unui alt om. E practic imposibil sa crezi ca cineva din familia ta are ganduri sumbre in ceea ce te priveste. Plante ciudate, piper, papusi vrajite si multe alte lucruri au fost folosite in scopul distrugerii unei relatii. In cele mai bune cazuri, razi de prostia celor care fac asta. Dar sunt si cazuri extreme, in care am vazut tinere mutilate pe viata in urma unor astfel de actiuni.
 

Voi incerca sa povestesc mai multe intamplari traite sau auzite. Unele sunt uimitoare prin ingeniozitatea de care au dat dovada cei care le-au transpus in realitate.

Prima poveste (si va anunt de acum ca va fi un sir lung de povesti pe aceasta tema) ii are ca protagonisti pe membrii unei familii din provincie si copii acestora. In unele locuri, povestea are accente de telenovela prost regizata, dar intamplarile sunt cat se poate de reale. Nu voi da nume, iar contextul va fi usor schimbat. Actorii insa pot sa se recunoasca foarte usor din descrierea faptelor.

Ambele familii erau instarite si bine vazute in sat, cu case impresionante si gradini aranjate de specialisti dupa moda englezeasca. Familia baiatului avea cea mai frumoasa gradina de leandri din oras. Parea ca toate culorile delicate se stransesera pe aleea care ducea spre casa, cand treceai pe sub imense pergole incarcate de florile delicate ale leandrilor.
Baiatul era singur la parinti, iar fata mai avea o sora. Copiii au crescut impreuna, familiile erau legate de o prietenie veche si traininca. Copii au crescut mari, frumosi si indragostiti nebuneste atat de tare incat toata lumea spunea ca cei doi vor fi sot si sotie. Insa…

Pentru baiat, continuarea studiilor nu a reprezentat niciodata o prioritate. Parintii i-au dat tot ce isi dorea. Pasionat de masini, tanarul a pus pe roate o companie de transport marfuri. Fata, una din mintile stralucite ale orasului, a dorit sa termine o facultate. Si, pentru a-si putea ajuta viitorul sot, a decis sa urmeze o facultate cu profil economic. Premianta si eleva eminenta, pentru fata nu a fost o problema sa intre la facultatea pe care dorea sa o frecventeze. Astfel, drumurile celor doi pareau ca se vor desparti. Destinul insa a decis altfel. Indragostitii s-au mutat temporar intr-o garsoniera pe timpul studiilor fetei. Banii adusi de compania baiatului le permiteau o viata usoara: au hotarat sa devina sot si sotie. Au facut o nunta mare si un alai la care a participat intregul oras, partenerii de afaceri ai baiatului, prieteni si rude. Atunci a fost primul semn ca ceva nu e in ordine: mama soacra era mereu suparata si, mai in gluma, mai in serios, ii reprosa fetei sa i-a sechestrat singurul copil. Prea indragostiti, tinerii nu au bagat in seama capriciile soacrei.

Dupa nunta, au plecat in luna de miere. Apoi a venit sesiunea, apoi vacantele petrecute in tari cu mult soare, mai apoi au fost sarbatori in familie si alte evenimente fericite. Nu a trecut mult timp si tanara afla ca este insarcinata. Soacra mare, careia nimeni nu-i mai putea intra in gratii, a inceput tirul: "sunteti prea tineri", "aveti scoli de terminat", "traiti-va viata" declarandu-se ferm impotriva unei sarcini. Ba chiar i-a reprosat tinerei ca vrea sa-i lege odrasla de ea pentru toata viata.

Apoi totul a intrat intr-un vartej ametitor: la una din vizitele in casa soacrei, tanara nu se simtea bine. Soacra i-a facut un ceai, nora a baut cam jumatate de cana si a adormit. Sotul tinerei fiind racit, s-a gandit ca ar fi bine sa-si ia o pastila de raceala cu ceaiul care a mai ramas in cana. Aici s-a rupt filmul, amandoi trezindu-se la spital. Tanara pierduse copilul si in urma complicatiilor nu va mai putea avea vreodata urmasi. Barbatul a scapat mai usor, nu bause toata cantitatea de ceai.

Finalul:

Soacra nu a recunoscut ca ii adusese nurorii ceai de leandru, pentru a pierde sarcina.

Discriminarea femeii incepe in familie

Pentru povestirea de azi am ales vorbe mari ca titlu. Vreau sa vorbesc despre discriminare pentru ca, de cele mai multe ori, discriminarea asta pleaca tot de la femei. De la acele femei egoiste care isi educa fii si fiicele intr-un mod de-a dreptul idiot.

Fiecare mama este preocupata de bunastarea copiilor sai. Din pacate, exista multe femei care duc la extrem aceasta situatie. Cum poti sa pretinzi, ca nora, respectul sotului atata timp cat picatura chinezeasca "nici una nu e prea buna pentru tine" i se susura in ureche? Pentru ca odrasla a fost crescuta in spiritul "totdeauna tu trebuie sa fii primul". Daca nu e primul la scoala, mama face scandal. Daca nu e primul in viata femeii de care s-a indragostit - mama are grija sa ii explice ca nu este o femeie potrivita. Daca nu este "ingrijit" cum trebuie, mama intervine si pune lucrurile la punct.

Atunci cand unui baiat i se spune cum ar trebui sa fie tratat de catre viitoarea sotie si cand vede ca in familia sa mama (casnica, de obicei) primeste si niste palme pentru ca ciorba nu era destul de rece/calda, nu ne mai miram ca tanarul adult de mai tarziu va avea aceleasi apucaturi. Recent, la Radio Guerilla am auzit niste conversatii stupefiante. Mai mult, chiar moderatorul a intrat in jocul barbatilor care isi puneau nevestele la punct cu palme sau pumni spunand ca, uneori, femeile trebuie sa fie disciplinate de catre barbati.

O vorba din batrani spune: "copilul, cum il cresti asa il ai". Daca tu, ca femeie, il inveti sa fie egoist si misogin, sa nu te mire cand va avea aceasta atitudine fata de tine. Am vazut multe femei jignite de proprii lor copii. Si mereu altii erau de vina pentru propriul lor esec de parinte: nora, prietena sau prietenii, anturajul, societatea. Iar dupa ce le trece supararea (nu pot sta suparate pe progeniturile lor la nesfarsit), vor continua in acelasi fel ca si pana acum.   Vor face in continuare diferente (ce-i mai bun e pentru copil), le vor da bani pe ascuns (desi copilul are deja copii), vor continua sa le susure in ureche "nimeni nu se poate ridica la nivelul tau".

Nu ne putem mira ca un astfel de copil are toate sansele sa devina un angajat misogin, un sef aberant sau un patron abuzator. Si astea se intampla doar pentru ca tot niste femei ca noi aleg sa isi educe gresit progeniturile.

Recomandare:
Mamelor, nu uitati ca inainte de toate sunteti femei. Pregatiti-va copii pentru viata, pentru o familie a lor. Invatati-i sa fie responsabili. Altfel, va veti transforma in menajera permanenta a fiului/fiicei. Si asta nu inseamna ca l-ati ajutat ci doar ca ati crescut un parazit social.

Stapana

Una din prietenele mele era mai tot timpul furioasa pe soacra-sa. Si nu era fara motiv, as adauga eu: soacra-sa reusise sa ii convinga pe amandoi de faptul ca trebuia sa aiba cineva o cheie de rezerva a casei lor. Si cine era mai potrivit pentru asta? Binenteles, doamna soacra.

Totul s-a desfasurat normal pana la primul lor concediu. Pentru ca nu voia sa lase casa goala, soacra s-a mutat timp de doua saptamani in apartamentul tinerilor. Timp in care a facut curatenie generala: trebuie sa intelegeti ca totul a fost aranjat si ordonat dupa bunul sau plac,incat nici unul din lucrurile din casa nu a ramas la locul lui.

In plus, toti pantofii femeii au fost aruncati intr-o debara pe motiv ca ocupau mult spatiu, desi fusesera frumos aranjati, in cutiile originale. Aceeasi soarta au avut-o si gentile, posetele si alte lucruri. Pana si prosoapele au fost "divizate": prosoapele lui si prosoapele ei.

Iar asta a fost doar inceputul. Soacra isi facuse un obicei sa vina in fiecare zi si sa le faca ordine in casa. Totul era pus asa cum soacra voia sa fie pus. Ajunsesera cei doi sa se simta musafiri in propria lor casa. De multe ori ajungeau sa se certe pentru ca nu-si gaseau documente, acte, mape cu proiecte si alte lucruri pe care nu le foloseau des, dar de care aveau nevoie urgenta. Lucrurile dispareau pentru ca apoi sa apara miraculos in locuri convenabile "gasirii".

Le-a luat ceva timp pana sa realizeze ca soacra era cea care le muta lucrurile. Intr-un fel, situatia le convenea, totul era de o curatenie perfecta, ca intr-un muzeu. Sau ca intr-una din fotografiile de revista. Curatenia era insa doar aparenta, de suprafata, doar cat sa le poata reprosa ca sunt nerecunoscatori fata de efortul depus. Dupa fiecare curatenie din asta, tanara femeie trebuia sa scoata praful si gunoiul de sub pat, calorifere si dulapuri. Iar in dulapuri trebuia sa aranjeze fiecare obiect deoarece mama-soacra arunca totul claie peste gramada: pantofi, cizme, genti, camasi ale sotului si bluzele ei.

Bucataria era un dezastru - de fiecare data soacra spala aceleasi vase curate si le punea apoi cum stia ea: tigaile de tefal erau deja zgariate, vasele din sticla pentru microunde, spalate pe jumatate stateau laolalta cu cratitele si platourile de portelan.

Majoritatea condimentelor pentru mancare fusesera arucate pentru ca nu faceau bine sanatatii. Alimentele erau amestecate fara noima: faina, malai, zahar, sare…

La prima discutie despre modul in care arata apartamentul si camara soacra s-a simtit ofensata si jignita: cel putin puteau fi recunoscatori ca le-a facut curatenie si le-a intretinut apartamentul. O alta discutie nu putea exista: subiectul era inchis. Mai mult, nora trebuia sa astepte un moment cand era singura pentru a matura: doar nu era sa inceapa curatenia dupa ce mama soacra se obosise atat de mult sa puna totul in ordine.

Lucrurile au luat o turnura neasteptata intr-o vara. Tinerii plecasera in concediu la mare. In ultimele zile de concediu vremea era urata si se anunta chiar o inrautatire a conditiilor meteo, cu ploi si furtuni. Prin urmare cei doi hotarasc sa se intoarca acasa si sa petreaca ultimele zile de concediu doar ei doi, iesind in oras ca odinioara sau plimbandu-se prin parc. In graba plecarii, baiatul a uitat sa-si sune mama si sa-i spuna ca se vor intoarce cu cateva zile mai devreme.

Surpriza a aparut in momentul in care au ajuns acasa. Bucataria era plina de vase si pahare nespalate. Mancarea din cratite mai avea putin si le dadea "Buna ziua". In baie, prosoape, halate, imbracaminte, cosmeticale si alte accesorii zaceau aruncate care pe unde. Iar in dormitor… sforaia mama soacra. Imbracata in pijamalele de satin ale nurorii. Pe noptiera, o sticla de sampanie goala pe jumatate si parfumul tinerei, cel pe care il folosea doar la ocazii. Era foarte scump si fusese daruit de sot cu ocazia aniversarii casatoriei, asa ca il pastra cu sfintenie. Cel mai ciudat lucru era insa dulapul nurorii, in care parea ca cineva aruncase o bomba. Aproape toate hainele zaceau prin casa, organizate in "tinute" adecvate si accesorizate cu incaltaminte, poseta si bijuterii.

Concluzia:

Mama soacra folosea apartamentul tinerilor pe post de "escapada" din lumea in care traia. Isi ura nora si incerca sa recompenseze lipsa de atentie a fiului incercand sa intre in rolul acesteia pe ascuns.

In seara cu pricina cheile au fost inapoiate proprietarilor.

Ca la mama acasa...

Imi aduc aminte de o poveste din adolescenta. Am trait intr-o familie mare, cu multe matusi, unchi si verisori. Cu totii faceam parte dintr-o comunitate fantastica de vecini si cunostinte care umplea de magie fiecare sarbatoare sau reuniune de familie. Pentru ca la bucuria sau necazul unuia dintre noi, ceilalti ii erau aproape. Au fost vremuri fantastice in care familia si comunitatea era esenta unei vieti frumoase.

Noi, fetele, ne hlizeam vorbind despre barbati si casatorie. Una din "babe" (asa le numeam noi pe femeile casatorite) a inceput sa se amestece in discutia noastra. La inceput nu ne-a prea placut ca sa amesteca desi spunea lucruri interesante. Printre care si urmatoarea povestire.

Doi tineri se hotarasc sa se casatoreasca. Familiile sunt de acord, nunta are loc, toti traiau fericiti. Cu exceptia tanarului, care era mereu nemultumit de mancarea pe care o gatea tanara femeie. Totdeauna ii reprosa ca mancarea nu buna si ca va trebui sa invete sa gateasca daca nu vrea sa fie parasita sau, doamne fereste, sa se ajunga la divort.

Tematoare, femeia a inceput sa caute retete din ce in ce mai sofisticate, mai gustoase si interesante. Nimic insa nu era pe placul sotului. Se straduia din rasputeri sa fie o sotie buna: gospodaria in ordine, camerele - de pus in rama, mancarea iti lasa gura apa numai cand o vedeai. Cu toate astea, barbatul era mereu imbufnat si nemultumit, spunand mereu ca nimeni nu poate face mancare atat de buna ca maica-sa.

Intr-o zi de vineri, femeia gateste fasole. Cum era o mancare de post, fara carne si alte delicateturi, tanara pune fasolea la fiert si pleaca la o vecina sa ii ceara sfatul in legatura cu felul de mancare pe care il pregatea. Voia sa il faca foarte gustos, poate-poate va fi pe placul sotului. Femeile incep sa vorbeasca si sotia uita ca lasase mancarea pe foc. Brusc, isi aduce aminte si fuge acasa: fasolea deja se afumase si nici timp nu avea sa faca un alt fel de mancare. Prin urmare, pune ceva verdeturi in mancare si hotaraste sa i-o serveasca asa cum era, asteptandu-se ca pentru o astfel de isprava, sotul sa o paraseasca definitiv.

Barbatul se pune la masa si, spre surprinderea sotiei, mananca tot ce I se pusese in farfurie. Mai mult, cere sa i se mai dea o portie.

"In sfarsit, mancare ca la mama acasa" ii spune sotul cand termina de mancat. Femeia ramane cu gura cascata si muta de uimire.

Recomandari

Acel barbat asa a fost obisnuit. Pentru el normalitatea o reprezenta mancarea arsa si afumata a maica-sii. Sa schimbi un obicei de o viata, e foarte greu, ai nevoie de multa munca, comunicare si mai ales de diplomatie.

Intr-o astfel de situatie, eu as gasi un moment bun (o sarbatoare sau o aniversare), in care as organiza o petrecere cu persoanele apropiate noua. Toata mancarea va trebui sa fie foarte gustoasa si prezentata excelent, pe o masa aranjata impecabil. Mi-as pune in tema prietenele cele mai bune si as deschide discutia, in timp ce mananca, despre mancare: daca le place si ce anume la place la felurile pe care le-am gatit. In momentul in care alte persoane, din afara caminului, vorbesc despre ceva ce le face placere, sotul va avea o alta imagine asupra mancarii gatita de tine. Si nu cred ca el va dori sa fie singurul gica-contra al petrecerii.

Soacra si internetul

Soacra si internetul. Sau: nici o fapta buna nu ramane nepedepsita.

O intamplare superba, traita pe pielea mea. Sa incepem cu o scurta descriere a contextului: soacra mea nu are competente informatice dar dorea sa "se dea pe net" :)

Sotul meu, un bun IT-st, i-a aratat cate ceva pe la computer dar nu are rabdare si nici timpul necesar pentru a o medita pe maica-sa. Prin urmare, ghiciti catre cine vin solicitarile de ajutor.
Toate bune si frumoase, incep sa imi instruiesc soacra-cea-moderna in ale internetului. Messenger, Skype, Facebook, mail si google - toate instrumentele de comunicare sunt instalate si explicate.

Faza dura vine fix la jumatate de ora dupa ce terminam cu instruirea: soacra-mea si-a sunat toate prietenele din lista si le-a comunicat ce rau a ajuns fi-sau, ce poama sunt si cate are ea de patimit cu mine. Fara jena, i-a cerut uneia din prietenele sale aflate in strainatate sa ii gaseasca de lucru baietului, si, daca se poate, sa il insoare pe acolo.

PS: prietenele pe care nu le-a gasit online au primit mailuri in care se plangea si le cerea acelasi lucru.

Recomandare:
In cazurile astea, cel mai bun lucru de facut este sa ignori mizeriile. Cu scandalul nu vei reusi mare lucru: sa ii reprosezi ce a facut va duce spre discutii interminabile cu sotul. Prinde un moment oportun si amuza-te de actiunile soacrei. Sotul tau va sti ce vraji face maica-sa si va vedea ca nu te cobori la nivelul de mahalagism de care aceasta da dovada. Ar fi bine sa il rogi sa te lase sa gestionezi singura problema: e vorba de relatia ta cu mama lui.