vineri, 10 ianuarie 2014

Ce-i al tau e si al meu, ce-i al meu e doar al meu



Un proverb mexican spune "el casado casa quiere" (casatoritii vor casa lor), explicand ca un cuplu la inceput de drum are nevoie sa isi construiasca un camin, o locuinta pentru noua familie pe care o intemeiaza.

In Romania, spatiul de locuit a fost totdeauna o problema: locuintele sunt putine si scumpe iar conditiile economico-financiare nu prezinta incredere pentru cei care vor sa isi intemeieze o familie. Iar peste toate acestea se aseaza si vechile mentalitati romanesti, in care cel putin un copil trebuie sa ramana in casa batraneasca si sa aiba grija de "babaci". Iar ca nebunia sa fie completa, "babacii" inca vor sa se implice in viata de cuplu, "ajutandu-i". Doar ca ajutorul este de cel mai multe ori egoist si folosit in a critica pe noul membru al familiei (indiferent ca vorbim de o fata sau un baiat). 

Am vazut situatii tampite in care nora ajunsese la disperare: daca spala rufele, nu era bine. Fie erau putine, fie punea prea mult detergent, fie i se spunea ca va strica masina de spalat pentru ca nu stie sa umble cu ea (si nu erau singurele momente in care tanara era tratata ca o incompetenta "nestiutoare"). Daca lasa hainele sa se adune si nu spala timp de cateva zile, era tratata drept nesimtita si lenesa.

Nici barbatii nu stau mai bine la acest capitol. Fereasca sfantul sa traiasca sub acelasi acoperis cu socrul! Pentru ca va intelege ca este un zero, marele lui merit fiind ca s-a "maritat". Va trebui sa priceapa ca nu stie sa bata un cui sau sa schimbe o priza. Iar "fata noastra crescuta ca o printesa" n-a avut noroc pentru ca i-a sucit "asta" mintile.

Un lucru insa l-am vazut comun in comportamentul "parintilor": scotocirea prin lucrurile tinerilor. Sunt putine soacrele pe care le stiu si de care nu mi s-au plans prietenii ca umbla prin lucruri. Insa de majoritatea s-au plans multe cunostinte ca, pe langa faptul ca le umbla in lucruri, parte din acestea dispar. Practic, e un fel de autoservire: n-am detergent/sampon/zahar/ulei/faina/etc. nu conteaza - gasesc la nora-mea. Doar nu iau de la ea, iau de la copilul meu.
Si toate acestea se fac de cele mai multe ori in lipsa tinerilor. Unei tinere ii este practic imposibil sa ceara socoteala pentru lipsuri: ar da nastere la discutii ce s-ar transforma rapid in certuri. Iar principalul vinovat pentru asta ar fi tot ea: "cauta cearta din orice".  Din aceasta cauza multe femei evita sa aduca in discutie problemele cu care se confrunta: ar insemna sa isi puna sotul in situatii delicate.
Necazul apare insa cand "consumabilele" isi fac aparitia pe lista de cumparaturi in mod prea rapid iar tanara femeie nu are explicatii. Cum sa ii explice sotului ca detergentul s-a terminat intr-o saptamana (desi a folosit masina de spalat doar de doua ori)?
Sau cum sa explice ca mama lui se serveste cu diverse in lipsa ei si niciodata nu inlocuieste ceea ce a luat? Daca i se cere socoteala, raspunsul vine scurt: am spalat hainele voastre, nu pe ale mele, asa ca ar trebui sa primesc multumiri si nu reprosuri.

Ceea ce uita parintii acestor tineri este faptul ca noul cuplu incearca sa se descurce singuri si fac eforturi financiare uriase pentru ca totul sa mearga bine. Uita ca lipsa banilor poate produce efecte in lant si, in loc sa se bucure de nepoti frumosi s-ar putea sa aiba parte de scandaluri si, in final, de divort.