miercuri, 10 aprilie 2013

Intentii "bune"

Se spune ca iadul e pavat cu intentii bune. Sunt insa zile cand iadul ti-l faci singur, din bunele tale intentii si din prea multa incredere in cei din jur. Despre asta e si povestea de azi: despre o nora si bunele intentii ale soacrei sale.

Doi tineri care se iubeau se hotarasc sa se mute impreuna. Cum parintii tanarului aveau o vila superba, celor doi li s-a parut a fi o idee buna sa stea in aceasta locuinta. Fire independenta, tanarul le-a dat parintilor sai vestea ca iubita sa va veni sa locuiasca cu ei. Nu le-a cerut insa parerea si nici nu au discutat alte aspecte ale situatiei. Desi nu le-a convenit ca fiul le-a adus in casa pe cineva pe care nu il cunosteau foarte bine, au acceptat. Iar soacra si-a asumat responsabilitatea "de a-i face vant gagicii" astfel incat sa para ca a plecat singura.
Si au inceput multele sicane la adresa fetei. De la modul in care I se punea mancarea in farfurie si modul in care at fi trebuit sa manance, pana la sugestii din cele mai ciudate facute de soacra. Spre exemplu, la masa, cand tanara folosea furculita si cutitul, tatal baiatului i-a spus ca "nu e nevoie sa facem pe domnii ca nu suntem la restaurant". Ca sa-i faca pe plac si crezand ca la ei in casa nu se mananca civilizat (folosindu-se de cutit si furculita) tanara s-a folosit doar de furculita: nu voia ca tatal baiatului sa se simta stanjenit de bunele ei maniere. Mai apoi a realizat ca, mai tot ce era elegant si de bun simt deranja. Orice gest sau buna maniera in comportament era interpretat ca o ofensa la adresa socrilor. Impresia lor era ca "tipa" e o "taranca" si trebuia sa se comporte ca atare. Iar cand nu se comporta conform asteptarilor acestora, ii atrageau atentia pentru a se conforma.
Si asta nu e tot. Asa cum spuneam la inceputul povestii, soacra se ocupa in mod constant de viitoarea nora. Ii explica zilnic, ce ii place si ce nu ii place tanarului, astfel incat totul sa fie bine. Inainte sa isi dea seama ce se intampla, fata se conforma si facea totul conform spuselor soacrei. Care o instruia fix invers: lucrurile care nu ii placeau tanarului erau detaliate ca si cand i-ar fi facut o mare placere. Iar ceea ce ii placea - era prezentat ca si cand ar fi fost ceva oribil, de evitat. Iar apoi controla sa vada cum si daca i-a urmat sfaturile. Daca fata incerca sa faca altfel decat ii spusese, soacra ii facea scandal si urla prin casa. Controla pana si modul in care tanara se facea de ras pentru ca ii placea expresia uimita a acesteia cand era "certata" de cel pe care il iubea. Iar aceasta placere bolnava incepuse sa o caute mai ales cand aveau musafiri.
Avand completa incredere in soacra-sa, tanara isi facea probleme de constiinta si avea remuscari atunci cand aceasta se supara, desi observase ca iubitul ei manifesta anumita reticenta la tot ceea ce tanara facea la sfaturile soacrei. Uneori, chiar i se parea ciudat ca soacra o pune pe ea sa faca anumite lucruri, cand, cea mai simpla cale era sa i le transmita chiar ea, propriului sau fiu. Insa in naivitatea sa, tanara nu credea ca viitoarea sa "mama" ar putea fi chiar atat de perversa in gandire.
Ba chiar ii si lua apararea mamei soacre cand considera ca fiul nu ii acorda atentia si respectul cuvenite.

Intr-o zi, la o discutie obisnuita unde era prezenta si mama soacra, tanara ii explica iubitului ei una din doleantele soacrei. Intrigat de cererea tinerei, acesta vrea sa afle mai multe. Moment in care intervine mama soacra si pune gaz pe focul care ardea molcom. De la una la alta, tanarul si mama sa au inceput sa discute aprins. Neobisnuita cu certuri atat de intense, tanara ii spune iubitului ei ca nu e frumos sa ridice glasul la mama sa. 
Cine credeti ca a sarit in sus urland? Chiar mama soacra! I-a spus ca e o nesimtita. Iar apoi a adaugat: "Ce? N-am voie sa ma cert cu fiul meu?!?" 
Stupefiata, fata s-a retras. Iar apoi a discutat cu viitorul sot. Care a aflat cum stau lucrurile in realitate si amadoi au descoperit manevrele mamei sale. Au ras apoi despre intreaga situatie si au stabilit ca, de fiecare data cand maica-sa are solicitari, tanara sa ii spuna imediat. Si, de fiecare data, sa ii serveasca acelasi raspuns: "o sa vedem ce spune si fiul tau, cand vine acasa". Moment in care soacra se intorcea pe calcaie si iesea trantind usa.


Concluzie: 
Nu ar trebui sa aveti totdeauna incredere in ceea ce va spune sau va cere soacra. Atunci cand vin astfel de solicitari ajunge sa spuneti "o sa ii spun si vedem cum se rezolva/ ce se poate face" sau "o sa-i transmit asta din partea ta si ramane sa ia el o hotarare". In acest fel soacra va realiza ca tot ce iti spune urmeaza sa fie verificat cu fiul sau si supus aprobarii acestuia.