joi, 28 martie 2013

Tentatia cartilor


Povestea de astazi este despre o femeie cu caracter execrabil. Cat a fost tanara comportamentul ei a fost de o vulgaritate extrema. Cand a imbatranit, caracterul ei si modul de comportament ii aducea pe ceilalti spre pragul -limita a suportabilitatii. Nu vreau sa va sochez: voi incepe cu o poveste despre micile mizerii. Pe cele mari, le voi afisa cat de curand.

Femeia despre care va voi povesti este una din acele persoane arogante si mereu nemultumite: nu conteaza motivul. Era imposibil ca faca cineva o afirmatie! Doamna intra instant in defensiva si se declara contra. Voiai sa vorbesti despre carti - nu sunt bune pentru ca pot transmite boli (cele vechi, imprumutate de la biblioteca); cele noi, nu sunt bune pentru ca nu prezinta capodopere si oricum nu fac banii, sunt prea scumpe, s-au taiat paduri pentru a fi tiparite. Variantele electronice? Nu sunt bune gadgeturile - nimic nu intrece placerea citirii unei carti sau mirosul cernelei dintr-o carte proaspat tiparita.

M-am referit la acest exemplu din gandirea doamnei pentru ca are legatura cu povestea de azi. O sa fiu si mai precisa: doamna nu citea carti, ziare sau reviste. Cu o singura exceptie: citea doar ce I se oferea gratuit. Iar cand gratuitatile nu apareau, facea in asa fel incat sa le obtina de la altii. Intr-un an, stiindu-I meteahna, prietenii s-au sfatuit si au pus la punct o lista de carti. De ziua ei, doamna a primit foarte multe carti de valoare: scriitori romani, scriitori de Nobel, best-selleere internationale, etc. Credeti cumva ca doamna a fost fericita? Deloc. Chiar s-a suparat pentru ca in loc sa primeasca daruri adevarate s-a ales doar cu niste carti. Majoritatea invitatilor s-au grabit sa caute motive pentru a scurta vizita.

Povestea interesanta insa abia acum incepe. Unul din copii sai se insoara si decide sa ramana alaturi de maica-sa, intr-o vila frumoasa cu o gradina extraordinara. Trebuie mentionat faptul ca sotul soacrei divortase de mult: il exasperase caracterul indecis al acesteia. Asadar, proaspatul insuratel decide sa re-amenajeze gradina si sa o transforme intr-un loc placut: voiau ca in fiecare seara, cand se intorceau de la serviciu, sa ia masa in aer liber, printre flori. Iar in weekend sa o foloseasca pentru intalniri cu prietenii sau alte activitati in aer liber. Zis si facut. Amenajata cu mult bun gust, gradina devenise locul perfect de relaxare. Nora doamnei petrecea mult timp acolo: studia pentru facultate, citea, rasfoia reviste sau asculta muzica. Era o oaza de liniste si frumusete. Cu toate astea, soacra refuza cu incapatanare sa intre in gradina. Mai mult, ura faptul ca nu avusese ea ideea. O  invidia pe nora pentru bunul gust si ideile sale. Ura faptul ca isi continua studiile si ca nu acorda prea multa atentie prostiilor pe care le spunea si sustinea. Si a gasit modalitatea perfecta de a se razbuna: distrugerea obiectelor care ii faceau placere tinerei femei. Astfel, cartile pe care le imprumuta sufereau accidente ciudate: fie se varsa cate un pahar cu apa -" Lasa, draga, s-a udat putin! Ce plangi atata? E doar apa, se usuca!" - fie ajungeau in gura cainilor, print-o teleportare mai mult decat ciudata (cainii nu aveau cum sa ajunga in gradina).

Cand venea vorba de reviste, ciudateniile erau si mai mari: acestea dispareau, pur si simplu! Femeia stia ca a cumparat revista X sau Y, isi aducea aminte si de unele articole din revista. Iar mama soacra ii spunea mereu ca sigur a rasfoit-o la standul de presa si din cauza asta isi aduce aminte de articole. Sau ca citise articolele respective pe internet. Sau ca imprumutase revista de la vreo colega de serviciu. Sau… motivele erau totdeauna destule si bine intemeiate incat tanara credea ca a luat-o razna. Intamplarea face ca intr-o zi sa cumpere una din revistele preferate din supermarketul de unde isi facea aprovizionarea, de obicei. Revista in cauza se adresa femeilor si avea articole din cele mai interesante: de la recomandari pentru cariera pana la retete de bucatarie. Chiar una din acele retele ii atrasese atentia in mod special: era o prajitura pe care o mancase in copilarie, in casa bunicilor.

Seara, inainte de culcare, tanara si-a dorit sa rasfoiasca revista. A cautat peste tot, a scotocit totul fara succes. A intrebat pana si pe soacra daca a vazut revista:
- Nu am vazut asa ceva, esti sigura ca ai cumparat-o?- Da, am bonul!- Atunci, cu siguranta ai lasat-o la casa de marcat, langa pungi si ai uitat sa o iei cand ai pus pungile in cos!
Femeia nu stia ce sa mai creada. I se parea incredibil sa nu observe revista si tinea minte ca o pusese chiar in geanta de mana, tocmai pentru a o avea la indemana.

Au trecut cateva zile si intamplarea fusese data uitarii. Tanara si-a mai cumparat un exemplar in locul celui "pierdut" si s-a apucat sa pregateasca prajitura. A urmat reteta, a pus tava in cuptor si s-a apucat sa curete bucataria: voia sa puna totul in ordine pentru a nu I se reprosa ceva. A avut insa o surpriza in momentul in care a aruncat la gunoi ambalajele ingredientelor: in galeata era chiar revista cumparata de ea!! 
Cum a stiut ca e cea pe care o cumparase? V-am spus ca o pusese in geanta pentru a o avea la indemana. Iar in geanta, capacul pixului cazuse si mazgalise o multime de lucruri. Aceeasi mazgalitura era si pe coperta revistei. Stupefiata, a scos revista din galeata si voia sa inteleaga cum de ajunsese acolo: binenteles ca soacra nu stia despre ce e vorba. A observat insa ca este mult mai subtire decat exemplarul cumparat a doua oara - a deschis-o si a vazut ca multe pagini lipseau. A trecut totul pe seama rautatii soacrei si a uitat de incident.

Clarificarea a venit in momentul in care soacra a facut un pre-infarct. Iar cel care a clarificat totul a fost chiar sotul tinerei - avea nevoie de o patura pentru a o duce la spital. Cautand in lada patului, sub saltea, tinerii au gasit nu doar o parte din revistele disparute, ci si multe pagini rupte din cele care nu ii placeau in intregime mamei sale. 
Cum a motivat comportamentul? In nici un fel! Chiar nu pricepea de ce sunt suparati pentru niste hartii fara valoare! 
- Doar n-o sa te apuci acum de gatit! Nu vad de ce atata ofuscare pentru niste reviste fara importanta! Conteaza mai mult niste reviste fata de mine? Nerecunoscatorilor!

Nici o remuscare, nici o parere de rau, nici o scuza pentru ceea ce facuse. Doar regrete ca fusese descoperita.