sâmbătă, 9 martie 2013

Ca la mama acasa...

Imi aduc aminte de o poveste din adolescenta. Am trait intr-o familie mare, cu multe matusi, unchi si verisori. Cu totii faceam parte dintr-o comunitate fantastica de vecini si cunostinte care umplea de magie fiecare sarbatoare sau reuniune de familie. Pentru ca la bucuria sau necazul unuia dintre noi, ceilalti ii erau aproape. Au fost vremuri fantastice in care familia si comunitatea era esenta unei vieti frumoase.

Noi, fetele, ne hlizeam vorbind despre barbati si casatorie. Una din "babe" (asa le numeam noi pe femeile casatorite) a inceput sa se amestece in discutia noastra. La inceput nu ne-a prea placut ca sa amesteca desi spunea lucruri interesante. Printre care si urmatoarea povestire.

Doi tineri se hotarasc sa se casatoreasca. Familiile sunt de acord, nunta are loc, toti traiau fericiti. Cu exceptia tanarului, care era mereu nemultumit de mancarea pe care o gatea tanara femeie. Totdeauna ii reprosa ca mancarea nu buna si ca va trebui sa invete sa gateasca daca nu vrea sa fie parasita sau, doamne fereste, sa se ajunga la divort.

Tematoare, femeia a inceput sa caute retete din ce in ce mai sofisticate, mai gustoase si interesante. Nimic insa nu era pe placul sotului. Se straduia din rasputeri sa fie o sotie buna: gospodaria in ordine, camerele - de pus in rama, mancarea iti lasa gura apa numai cand o vedeai. Cu toate astea, barbatul era mereu imbufnat si nemultumit, spunand mereu ca nimeni nu poate face mancare atat de buna ca maica-sa.
Intr-o zi de vineri, femeia gateste fasole. Cum era o mancare de post, fara carne si alte delicateturi, tanara pune fasolea la fiert si pleaca la o vecina sa ii ceara sfatul in legatura cu felul de mancare pe care il pregatea. Voia sa il faca foarte gustos, poate-poate va fi pe placul sotului. Femeile incep sa vorbeasca si sotia uita ca lasase mancarea pe foc. Brusc, isi aduce aminte si fuge acasa: fasolea deja se afumase si nici timp nu avea sa faca un alt fel de mancare. Prin urmare, pune ceva verdeturi in mancare si hotaraste sa i-o serveasca asa cum era, asteptandu-se ca pentru o astfel de isprava, sotul sa o paraseasca definitiv.
Barbatul se pune la masa si, spre surprinderea sotiei, mananca tot ce I se pusese in farfurie. Mai mult, cere sa i se mai dea o portie.

"In sfarsit, mancare ca la mama acasa" ii spune sotul cand termina de mancat. Femeia ramane cu gura cascata si muta de uimire.


Recomandari
Acel barbat asa a fost obisnuit. Pentru el normalitatea o reprezenta mancarea arsa si afumata a maica-sii. Sa schimbi un obicei de o viata, e foarte greu, ai nevoie de multa munca, comunicare si mai ales de diplomatie.

Intr-o astfel de situatie, eu as gasi un moment bun (o sarbatoare sau o aniversare), in care as organiza o petrecere cu persoanele apropiate noua. Toata mancarea va trebui sa fie foarte gustoasa si prezentata excelent, pe o masa aranjata impecabil. Mi-as pune in tema prietenele cele mai bune si as deschide discutia, in timp ce mananca, despre mancare: daca le place si ce anume la place la felurile pe care le-am gatit. In momentul in care alte persoane, din afara caminului, vorbesc despre ceva ce le face placere, sotul va avea o alta imagine asupra mancarii gatita de tine. Si nu cred ca el va dori sa fie singurul gica-contra al petrecerii.